Imagistica non-invazivă adaugă o dimensiune longitudinală studiilor hepatice cu primate non-umane (NHP), dar diferitele tehnici RMN măsoară caracteristici biologice diferite. Fracția de grăsime cu densitate de protoni derivată din RMN (MRI-PDFF) estimează fracția de protoni mobili atribuibilă grăsimii în raport cu semnalul combinat de grăsime și apă. Cuantifică steatoza hepatică; nu măsoară colagenul saufibrozădirect.Biopsie hepaticăfurnizează țesut pentru evaluarea histopatologică, inclusiv stadializarea fibrozei, dar prelevează doar o mică parte a organului.
Pentru o întrebare privind fibroza, măsura imagistică de interes este una orientată spre fibroză, cum ar fi rigiditatea hepatică derivată din MRE sau volumul extracelular (ECV) derivat din RMN, citită alături de biopsie. PDFF completează acele obiective atunci când steatoza face parte din model sau din ipoteza de tratament.
Potriviți metoda imagistică cu punctul final
RMN-PDFF este o măsură cantitativă a grăsimii hepatice. Este util în alimentație și altelemodele hepatice steatoticeatunci când studiul întreabă dacă grăsimea hepatică se modifică în timp sau ca răspuns la o intervenție. O modificare a PDFF înseamnă o modificare a fracției de grăsime măsurată. Pe cont propriu nu este o dovadă că fibroza a regresat sau a progresat.
MRE estimează rigiditatea țesuturilor din propagarea undelor de forfecare induse mecanic. Rigiditatea ficatului este asociată cu fibroza, dar măsurarea este indirectă, iar alți factori, inclusiv inflamația, congestia, colestaza, condițiile de achiziție și calitatea tehnică, o afectează și ea. ECV derivat din RMN este un parametru diferit, calculat în general din măsurători T1 pre- și post-contrast cu corecția hematocritului. Cele două metode nu sunt interschimbabile.
Biopsia permite examinarea directă a țesutului prelevat. În funcție de protocol, patologia raportează stadiul de fibroză, steatoză, inflamație, balonarea hepatocitelor, modificări ale căilor biliare și alte caracteristici. Histologia prelevează o mică parte a organului, nu întregul ficat, iar locația prelevării, adecvarea probei, colorarea, metoda de punctare și variabilitatea cititorului, toate afectează rezultatul. În studiile NHP, eșantionarea repetată trebuie, de asemenea, justificată în raport cu bunăstarea animalelor, sarcina procedurală și valoarea științifică a informațiilor.
Metodele diferă în ceea ce măsoară și în modul în care rezultatele ar trebui interpretate:
- RMN-PDFFmăsoară fracția de grăsime hepatică. Cuantifică steatoza și modificarea acesteia în timp; nu cuantifică direct fibroza.
- MREestimează rigiditatea tisulară derivată din undele de forfecare. Poate susține evaluarea neinvazivă a fibrozei acolo unde este validată, dar rigiditatea este indirectă și o afectează și factorii nefibrotici.
- RMN-ECVestimează fracția de volum extracelular îmbunătățită cu contrast. Utilizarea sa pentru evaluarea fibrozei este specifică protocolului și necesită validare și nu este interschimbabilă cu MRE.
- Biopsie cu histologiecaracterizează caracteristicile țesutului hepatic prelevat, inclusiv stadiul de fibroză și leziunea tisulară. Eșantionarea este limitată, iar scorul și repetabilitatea necesită control.
Ce arată studiile NHP și ce nu
Lucrările publicate de NHP oferă exemple de măsurători ale ficatului bazate pe RMN, asociate cu histologie, deși metodele și modelele trebuie să fie numite cu precizie. Într-un studiu prospectiv al 48maimuțe cynomolgus, ECV hepatic a fost măsurat la animalele cu steatohepatită non-alcoolică și comparat cu stadializarea histologică a fibrozei. Acest studiu a evaluat ECV derivat din RMN; nu este validarea MRE sau RMN-PDFF pentru fibroză.[1]
Un raport ulterior a studiat 104 maimuțe cynomolgus cu fibroză precoce confirmată prin biopsie (F1) și 10 martori sănătoși. Acesta a evaluat RMN-ECV împreună cu PDFF. Acest raport a legat ECV de evaluarea precoce a fibrozei și PDFF de cuantificarea grăsimilor; PDFF a corelat cu componenta steatoză histologică a Scorului de activitate NAFLD (NAS). Rezultatele susțin utilizarea celor două măsuri RMN pentru obiective diferite din acea cohortă. Ele nu stabilesc PDFF ca măsură de fibroză și nu definesc limite transferabile pentru alte specii, modele de boală, scanere sau laboratoare.[2]
Studiile umane ajută la explicarea distincției intenționate între modalități, dar ele nu sunt un substitut pentru validarea NHP. O analiză longitudinală la pacienții cuNASH, de exemplu, a evaluat rigiditatea MRE față de răspunsul la fibroză și RMN-PDFF față de răspunsul la steatoză, folosind rezultatele biopsiei ca comparator. Autorii au descris rezultatele ca fiind preliminare și au cerut o evaluare suplimentară.[3] Estimările performanței umane nu sunt stabilite caracteristicile de funcționare a NHP.
Biopsia rămâne informativă, dar nu este o referință pentru întregul ficat
O biopsie distinge trăsăturile tisulare pe care imagistica nu le rezolvă și oferă un stadiu de fibroză bazat pe un sistem de punctare prestabilit. De asemenea, ajută la stabilirea dacă un model este caracterizat în principal de steatoză, steatohepatită, leziune colestatică sau altă patologie. O biopsie de bază, totuși, reprezintă o mică probă de țesut. Este posibil ca o probă focală să nu reflecte distribuția leziunilor în ficat, iar schimbarea aparentă între punctele de timp poate reflecta parțial eșantionarea sau variația cititorului.
Terminologia de notare contează și ea. În cadrul scorului de activitate NAFLD utilizat în mod obișnuit, NAS este suma neponderată a steatozei, inflamației lobulare și balonării hepatocelulare. Fibroza este evaluată separat în sistemul de scor histologic mai larg și nu face parte din totalul NAS.[4] Dacă fibroza este obiectivul principal, protocolul ar trebui să precizeze metoda de stadializare a fibrozei și să o raporteze separat de NAS.
Considerații de proiectare a studiului pentru evaluarea serială a NHP
Etiologia modelului ar trebui să ghidezepachet de imagini. Un model de steatoză sau steatohepatită indusă de dietă justifică măsurarea PDFF alături de un punct final legat de fibroză. Un model de stenoză sau ligatură a căilor biliare reprezintă o leziune colestatică și nu trebuie presupus că reproduce steatohepatita metabolică. În oricare dintre situații, o măsură care funcționează într-un model nu va funcționa neapărat în același mod în altul.
Când imagistica și biopsia sunt utilizate împreună, protocolul ar trebui să definească obiectivul principal înainte de începerea studiului. Detaliile relevante includ specia și modelul, secvența imagistică și scanerul, momentul achiziției, condițiile de post și anestezie, acolo unde este cazul, regiunile de interes, criteriile de calitate a imaginii, locația și momentul biopsiei, colorațiile histologice, metoda de notare a fibrozei, orbirea cititorului și planul de analiză. Dacă sunt intenționate măsurători repetate, repetabilitatea în interiorul animalelor și intervalul biologic așteptat de modificare contează, de asemenea.
Imagistica și histologia pereche caracterizează modul în care o măsură de imagistică se referă la descoperirile de țesut dintr-un anumit model. Această relație trebuie evaluată cu metode prestabilite și cu un interval adecvat de severitate a bolii. Numai corelația nu stabilește că două obiective sunt interschimbabile sau că o modificare imagistică prezice o schimbare a fibrozei legată de tratament.
Alegerea obiectivelor după întrebarea de cercetare
Dacă întrebarea principală se referă la grăsimea hepatică, RMN-PDFF este un obiectiv cantitativ adecvat pentru imagistica, histologia sau alte măsuri specifice studiului oferind context complementar. Dacă întrebarea principală se referă la fibroză, o măsură orientată spre fibroză, cum ar fi MRE sau RMN-ECV, se aplică numai atunci când protocolul și modelul o susțin; Stadializarea histologică a fibrozei poate fi inclusă ca un comparator de țesut. Dacă studiul se referă atât la steatoză, cât și la fibroză, prespecificați obiective separate, mai degrabă decât să le combinați într-o singură interpretare.
În cercetarea ficatului NHP, alegerea între imagistică și biopsie depinde de întrebare, nu de care metodă este în general mai bună. Imagistica sprijină măsurători repetate, non-invazive la nivelul ficatului; biopsia caracterizează țesutul prelevat. Valoarea fiecărei metode depinde de obiectivul biologic, modelul bolii, dovezile de validare și designul studiului. RMN-PDFF este o măsură a grăsimii hepatice; concluziile privind fibroza au nevoie de dovezi specifice fibrozei.
Referințe
- Lyu L, Liu XL, Rui MP și colab.Valorile fracției de volum extracelular hepatic obținute cu imagistica prin rezonanță magnetică pot stadializa cantitativ fibroza hepatică: un studiu de validare la maimuțe cu steatohepatită nonalcoolică.Radiologie europeană. 2020. doi:10.1007/s00330-020-06902-w. PMID: 32377814.
- Rui MP, Zhu XY, Lü L, Liu XL, Fan D, Zhu ZH și colab.磁共振细胞外容积分数联合PDFF成像在NAFLD食蟹猴模型中对早期肝脏纤维化成像在NAFLD食蟹猴模型中对早期肝脏纤维化的跊期[Valoarea diagnostică a RMN-ECV combinată cu imagistica RMN-PDFF pentru fibroza hepatică precoce într-un model de maimuță cynomolgus NAFLD]. Jurnalul Chinez de CT și RMN. 2024;(5):120–122. Înregistrarea jurnalului. (articol în limba chineză.)
- Jayakumar S, Middleton MS, Lawitz EJ și colab.Corelații longitudinale între MRE, RMN-PDFF și histologia hepatică la pacienții cu steatohepatită non-alcoolică: Analiza datelor dintr-un studiu de fază II cu selonsertib.Journal of Hepatology. 2019. doi:10.1016/j.jhep.2018.09.024. PMID: 30291868.
- Kleiner DE, Brunt EM, Van Natta M, et al.Proiectarea și validarea unui sistem de scor histologic pentru boala ficatului gras nonalcoolic.Hepatologie. 2005;41(6):1313–1321. doi:10.1002/hep.20701. PMID: 15915461.
